Academia Regală Suedeză de Științe le-a acordat Premiul Nobel pentru Chimie 2026 cercetătorilor Henri B. Kagan și Kenso Soai. Distincția recompensează descoperirea efectelor neliniare și a autocatalizei în sinteza organică asimetrică.
Lucrările celor doi au explicat cum poate apărea homochiralitatea, fenomen prin care moleculele produse de organismele vii au predominant aceeași configurație spațială. Aminoacizii, de exemplu, există în două forme care se reflectă una în cealaltă, însă proteinele celulare folosesc aproape exclusiv una dintre ele.
De la reacții echilibrate la homochiralitate
Chimiștii obțineau în mod obișnuit cantități egale din cele două forme oglindite atunci când realizau reacții care puteau produce astfel de molecule. Separarea reacției în favoarea unei singure variante era esențială mai ales pentru fabricarea medicamentelor, deoarece fiecare formă poate interacționa diferit cu organismul.
Henri B. Kagan a făcut un pas decisiv în 1986, printr-o metodă care permitea influențarea desfășurării reacțiilor chimice. Procedeul său a dus la obținerea unui exces al uneia dintre formele oglindite, într-o proporție considerată până atunci imposibil de atins.
Kenso Soai a continuat cercetarea și a descris, în 1995, o reacție chimică ce avea potențialul de a deveni homochirală. În 2003, el a demonstrat o reacție în care s-a format numai una dintre cele două configurații posibile, performanță care nu mai fusese realizată în afara proceselor biologice.
Descoperirile lui Kagan și Soai au arătat cum poate fi controlată apariția homochiralității în sinteza organică. Rezultatele au devenit importante pentru chimiștii care proiectează reacții utilizate la producerea substanțelor farmaceutice.